Vorbind cu pasionați genului horror-fantasy am fost surprinsă sa aud din partea unora ca nu le-a plăcut Pistolarul. Motivația majorității era lipsa de aparență a sensului acestei scrieri, altfel spus impresia pe care o crează cum că nu ar avea un ceva de transmis. Am stat şi am analizat cartea din acest punct de vedere totuși mie mi-a plăcut Pistolarul, în ciuda acestui neajuns.
Să mă întorc însa la Pistolarul și la ce ne propune spre lectură Stephen King. Ne dă o lume, una bizaraă cu reguli ciudate, cu ființe ciudate, una aflată undeva dincolo de granițele lumii noastre, undeva într-un univers paralel ori- de ce nu? – chiar în viitorul nostru. O lume care învie atmosfera vestului sălbatic de cândva, dar este populată nu doar de celebrii pistolari, dame de companie și bețivi notorii ci și de personaje mult mai neobișnuite cum ar fi rătăcitorul preot îmbrăcat în negru care este un instrument al răului deși de câteva ori este numit omul cel bun, sau de Jake, copilul ajuns pe acele tărâmuri din lumea noastră. Existența Mutanților Leneși ar putea fi un indiciu sau un element ce să ajute la dezlegarea misterului, dar totodată ar putea fi simple personaje de decor lipsite de importanță, tot așa cum în viata de zi cu zi un om oarecare întâlnit întâmplător ar putea avea o oarecare importanță în viitorul nostru dar ar putea fi și o prezență lipsită de orice semnificație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu